BISERICA ORTODOXĂ
din COPALNIC-MĂNĂŞTUR
I. Scurt
istoric al localităţii COPALNIC-MĂNĂŞTUR
Localitatea
Copalnic-Mănăştur este situată în partea sudică a judeţului Maramureş, în
frumoasa depresiune unde îşi dau întâlnire râurile Bloaja şi Cavnic, la o distanţă de 28 km de Baia Mare şi 20 km
de Târgu-Lăpuş.
Copalnic-Mănăştur
este reşedinţa uneia dintre cele mai mari comune din judeţul nostru, întinsă pe
o suprafaţă de 112 km patraţi, având 12 sate(Copalnic-Mănăştur-reşedinţa,
Berinţa,
Cărpiniş,
Copalnic,
Copalnic-Deal,
Curtuiuşu
Mic, Făureşti, Lăschia, Preluca-Nouă, Preluca-Veche,
Ruşor
şi Vad).
Aşezată la răscruce de drumuri, localitatea are astfel căi de comunicaţie spre
Cavnic, Baia-Sprie, Baia Mare şi Târgu-Lăpuş.
Istoria
localităţii este străns legată de cea a Cetăţii Chioarului. Cunoaşterea
trecutului istoric al nordului Transilvaniei s-a datorat mai cu seamă
istoricilor români şi maghiari din secolele XIX-XX: Vasile Pârvan, Ion
Andrieşescu, S. Borovsykz, A. Szirmay etc. Dintre documentele referitoare la
această localitate vom aminti de cel din
1367 prin care Ludovic I de Anjou regele Ungariei(1342-1382) dăruieşte Chioarul,
voievozilor români Drag şi Balc şi fratelui lor Ioan.Aceştia au stăpânit până
în 1424, când districtul se fărmiţează în moşii mai mici.
În secolul XVI în districtul
Chioar existau mai multe voievodate. Voievodatul Copalnic era mentionat în 1560
cu 9 sate aparţinând voievodului Gheorghe. În 1603 între cele 16 voievodate ale
Cetăţii Chioar se menţionează şi Copalnic-Mănăştur cu 6 sate, având ca voievozi
pe Gheorghe Pop şi Lucaciu. În secolele XVI-XVIII în cadrul Comitatului Chioar,
cel mai important centru după Şomcuta Mare, era Copalnic-Mănăştur. În acest
centru, în secolele XVIII-XIX au loc adunări ale conducătorilor săteşti, în
care dezbăteau probleme legate de organizare şi administrare. De fapt
Copalnic-Mănăştur a fost centru pentru toate satele din împrejurimi. În anul
1857 se formează plasa Mănăştur cu reşedinţa la Copalnic-Mănăştur. Din 1865
aici au început să se ţină cu regulariate târguri săptămânale de ţară, care
primăvara şi toamna durau chiar două zile. Apoi s-a stabilit o singură zi
cunoscută ca-„miercurea la Mănăştur”.În
anul 1867 districtul Cetatea Chioarului a fost desfinţat ca unitate
administrativ-economică.
În 1894 s-a
înfiinţat la Copalnic-Mănăştur societatea de credit şi acţiuni „Râureana”
a cărui preşedinte a fost Vasile Lucaciu.
În 1900
este angajat în funcţia de contabil la banca „Râureana”, Teodor Medan,
absolvent al Preparandiei de învăţători din Oradea. După o activitate de trei
ani de dascăl într-o localitate din judeţul Sălaj, a fost nevoit să părăsească
învăţământul din motive de sănătate. Educaţia muzicală primită la Oradea şi
dragostea pentru arta corală, au rămas nestinse în sufletul său. Odată cu venirea
lui Teodor Medan în Copalnic-Mănăştur, dorinţa fierbinte a locuitorilor de a
întemeia un cor avea sorţi de izbândă.
La început s-a închegat o formaţie corală bărbătească de aproximativ 40 de
membrii. Astfel prima reprezentaţie în public a avut loc în 15 august
1901.Numele celor care au pus temeliile acestui cor: Gheorghe Dunca, Iosif
Nechita, Vasile Pop, Ioan Pop, Ştefan Mihalca, Gavrilă Dragomir, Petre
Dragomir, Gavrilă Petrovan, Ioan Pop a lui Gavril, Ioan Pop a lui Ion, Grigore
Danciu, Ioan Bota, Gavrilă Dragomir, Vasile Mihalca, Vasile Pop a lui Mihai, Gheorghe
Bota, Alexandru Dragomir, Grigore Mihalca, Ştefan Mihalca lui Gheorghe, Dumitru
Pop, Vasile Bota, Vasile Dragomir, Nechita Dragomir, Alexandru Dragomir a lui
Ioan, Ioan Codre, Ioan Mihalca a lui Ştefan, Ioan Bob, Grigore Pop, Petre
Mihalca, Ştefan Pop, Nicolae Pop, Gheorghe Dunca, Ion Şimon şi Ştefan
Cârlig.Teodor Medan a fost dirijor până în 1912 predând bagheta lui Gheorghe
Vancu, un tânăr venit din părţile Banatului dintr-o familie cu veleităţi
cultural-artistice. Din 1918 dirijatul corului este preluat de director şcolii
primare, învăţătorul Valeriu Bărbos. După şase ani de muncă, în anul 1924,
învăţătorul Valeriu Bărbos, predă bagheta, tânărului învăţător Teodor Paşca,
absolvent al Şcolii normale „Andrei Şaguna” din Sibiu, fiind ucenic al
celebrului compozitor şi dirijor Timotei Popoviciu. Printr-o muncă susţinută,
cu răbdare şi pricepere, a creat un cor mixt. În 1936 Teodor Paşca se mută la
Satu-Mare şi conducerea formaţiei este preluată de tânărul învăţător Gheorghe
Văleanu, absolvent al Şcolii normale din Oradea. Acesta dirijează corul până în
1940. Din acest an şi până în 1945 corul a încetat şă mai răsune.În toamna
anului 1945, corul şi-a reînceput activitatea sub bagheta învăţătorului Vasile
Pop. Primul program în faţa publicului, după război, a avut loc în decembrie
1945. Pentru propăşirea corului au muncit cu entuziasm: Maria Dan, Ileana
Dragomir, Rozalia Gherghel, Elisabeta Bob, Letiţia Nechita, Valeria Pop, Elena
Marincaş, Eleonora Dragomir, Hermina Tureanu, Valeria Pop, Elena Bob, Aurelia
Dragomir, Leontina Bistrischi, Dumitru Bob, Ioan Nechita, Silviu Dragomir,
Alexandru Cheşei, Horaţiu Micle, Gheorghe Măguţ, Ioan Pop, Augustin Dragomir,
Valeriu Costan, Sandu Dragomir, Dumitru Dragomir, Ioan Pop, Valer Bob, Ştefan
Dragomir, Alexandru Cheşei, Iulian Mihalca etc. O valoroasă contribuţie şi-au
adus-o şi solişti corului: Ileana Dragomir, Marian Mihalca, Ioan Tureanu,
Nicolae Mihăilescu şi Ana Lenghel.
Şcoala românească din Copalnic-Mănăştur
a fost înfiinţat în 1854. De pe băncile acestei şcoli s-au ridicat mulţi
intelectuali de valoare dintre care amintim: învăţătorul Alexandru Pop care a
predat la „Şcoala de fete” din Năsăud, medicul Iuliu Anca şi Vasile Botta,
dirijorul Leontin Anca, actriţa Marieta Anca, juristul Clemente Petrovan etc.
La
începutul secolului XX exista la Copalnic-Mănăştur o sinagogă, care din 1912 a
devenit dispensar medical. Odata cu venirea comunismului a fost trecut în
proprietatea primăriei. Cea mai longevivă familie de medici a fost domnul Paşca Liviu din anul 1953, urmat de cei doi
fii senator Liviu Titus şi Vlad Severius, actualmente.
La Marea Adunare
din 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia a luat parte o delegaţie numeroasă de la
Copalnic-Mănăştur, în frunte cu Emil Dragomir, Vasile Petrovan, Alexandru
Chira, Samoilă Pop şi Vasile Pop.
În anul
1925 documentel vremii ne vorbesc de existenţa a trei biblioteci şcolare(634
volume), săteşti(60 volume) şi bisericeşti(92 volume). Fundaţia culturală „ASTRA”
îşi avea sediu la Copalnic-Mănăştur. Între anii 1925-1927 s-au ţinut 19 cercuri
şi prelegeri poporale: „Datoriile soţilor
între dânşi”-Teodor Paşca, „Tuberculoza
şi apărarea contra ei”-medic Leon Prodan, „Iubirea de şcoală”-învăţător Teodor Bota etc. S-au mai susţinut reprezentaţii
teatrale cu piesele „Gura lumii”, „Ştefan şi Victoria”, „Poemul Unirii” şi „Cuza Vodă”.
Norii negri
ai celor două războaie mondiale s-au abătut şi pe aceste meleaguri. Astfel de
la Copalnic-Mănăştur şi-au dat viaţa pentru
neamul românesc devenind eroi:
-primul război
mondial(1914-1948): Anca Ioan a Pădurarului, Anca Ioan din Vale, Bob
Alexandru a Fătului, Bob Vasile a Nuţului, Bob Grigore, Bob Ilie a Diacului,
Bota Gheorghe Andraş, Dr. Bota Teodor, Cheşei Ioan a lui Ilie, Cheşei Vasile a
Văsălicuţi, Ciceu Ioan, Dragomir Gheorghe, Dragomir Găvrilă, Dragomir Sabin
învăţător, Florean Gheorghe Costan, Inouan Vasile, Lăcătuş Alexandru Brumi,
Marincaş Alexandru a lui Grigore, Mihalca Grigore, Mihalca Andrei şi Ioan a lui
Gheorghe Nuţ, Mihalca Ioan a lui Ilie, Nechita Iacob, Pop Ioan Teodor, Pop
Dumitru Maftei, Pop Ioan din Baltă, Pop Gheorghe, Pop Gheorghe a Anisiei, Tarţa
Grigore a Păvălesii, Şimon Teofil a Anisiei, Ungur Vasile, Micle Alexă şi Şimon
Mendel.
-al doilea război
mondial(1940-1945): Dragomir Vasile a Nechiti, Florian Ioan din Deal,
Marincaş Vasile a lui Grigore, Mihalca Ioan a Văsălichi Andraş, Bode Virgil a
preutesi, Vălean Gheorghe învăţător, Avram Adrian notar, Pop Augustin a lui
Ionu lui Teodor, Hordo Ioan a lui Mihai, Petrovan Mihai, Nechita Ioan a lui
Iacobuţ, Danciu Gavril a Floarei, Bota Alexandru a lui Ghiuri Nuţ, Herman
Nicolae a Cicioaiei, Ciceu Nicolae a lui Ioan, Florian Gavril a lui Costan, Şimon
Ioan a lui Gavrilă Anisie, Roman Ioan(Măgureni) şi Iacob Ştefan(Ruşor). Din
respect pentru ei şi apreciindu-le sacrificiul suprem, urmaşii lor şi nu numai,
în anul 2007 au ridicat un monument aşezat în curtea Bisericii Ortodoxe.
Tradiţia
orală spune că un călugăr venit cu
neamurile lui din localitatea Biserica Albă din Maramureş, s-a aşezat lângă
valea Cavnicului, unde de la 1405-1424 a ridicat o mănăstire cu o biserică de
lemn. Numele Copalnic-Mănăştur se trage de la slavonescul topalynik(=vale caldă) şi de la cuvântul românesc mănăstire. Se presupune
că întemeietorul mănăstirii făcea parte din familia Pop, cea mai veche pomenită
în Copalnic-Mănăştur, care a răscumpărat biserica din lemn cu 100 de florini
arginţi şi în locul ei s-a ridicat actuala biserică.
Biserica
ridicată a dăinuit până în 1700, când s-a reconstruit tot din lemn, servind ca biserică parohială
până în 1872. Sfântul locaş de închinăciune ortodox român cu hramul Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost ridicat sub păstorirea preotului Anca
Mihai 1880-1884 din contribuţiile benevole ale credincioşilor.
Lucrarea a
fost executată de meşterii: Ioan Munteanu(Şomcuta Mare), Emil Orban şi ajutorul
de zidar Pop Mafteiu(autohton). Pereţii sunt zidiţi din piatră, care a fost
adusă la faţa locului din „Dealul Pietrişului”.Are forma de navă cu altar
semicircular, cu calotă semisferică, naosul şi pronaosul cu boltă
semicilindrică şi cu turn la intrare.Biserica a fost apoi dotată cu iconostas
şi pictură.
În anul
1904 s-a acoperit turnul cu tablă zincată, înlăturându-se draniţa. Tot în acest
an s-a aşezat în turn ceasul mecanic, de provenienţă austriacă, care a fost
repus în funcţie în 2012 după o stagnare de mai bine de un sfert de secol.
În 1912 s-a
acoperit corpul clădirii cu eternit, înlocuindu-se acoperişul de draniţă.
Clopotele
au fost aşezate în turn în 1931, înlocuindu-le pe cele vechi.
În
primăvara anului 1948 s-a reînoit acoperişul de tablă de pe turn.
În 1956 s-a
făcut renovarea exterioară a pereţilor de către meşterul Gavril Paşca.
În 1960 s-a
înlăturat de pe corpul clădirii acoperişul de eternit şi a fost înlocuit de
tablă zincată de meşter Gheorghe Tulici din Baia Mare.
În 1964 s-a
introdus curentul electric.
Între
1969-1971 pânza de pe boltă a fost înlocuită cu alta nouă şi s-a început să se
refacă vechile picturi. Zugrăvirea pereţilor interiori s-a făcut de Kiraly
Ludovic din Baia Mare, iar renovarea exterioară de Pop Dumitru din Baia Mare.
Toate aceste cheltuieli fiind suportate de credincioşi sub atenta îndrumare a
preotului Victor Buda. şi a prim-curatorului Vasile Cheşei.
În 1982 s-a
făcut repictarea bisericii de pictorul Ioan Dreptu, care există şi în prezent.
Preoţi
slujitori: Anca Mihai(1879-1884), Nicolae Avram(1885-1935), Ioan
Medan(1935-1940), Emil Dragomir(1940-1949), Buda Victor(1951-1971),
Cozmuţa (1972-1973), Nechita
Alexandru(1974-1998)-ca paroh şi apoi ca preot II(1998-2004), Grosu
Daniel(1998-2000) şi Oros Florian-Ioan(2000- în prezent).
Epitropi de
seamă: Bob Grigore a Onuţului, Botha Petre, Dunca Nicolae, Botha Petre a lui
Andrei, Paşca Gavril, Cheşei Vasile, Gherghel Leon şi Prof.Bota Ioan(în
prezent).
Cântăreţi
bisericeşti: Bob Ion, Ion a Prelucanului, Pop Ioan a lui Găvrilă, Micle
Găvrilă, Tureanu Ioan şi Florian Gheorghe(în prezent).
Paraclisieri
bisericeşti: Bob Andrei, Botha Alexandru, Botha Ion a Aristini, Botha Teodor şi
Nistor Ioan (în prezent).
II. Date
actuale ale Parohiei
Titlul Eparhiei: Episcopia Ortodoxă a
Maramureşului şi Sătmarului.
Protopopiatul: Lăpuş
Parohia: Copalnic-Mănăştur
Ierarhii: P.S. Sa Iustinian Chira
Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului şi
P.S. Sa Iustin Hodea Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Maramureşului şi Sătmarului.
Protopopul titular: Pr. Ciceu Ioan
Preotul Paroh: Pr. Oros Florian-Ioan
Membrii comitetului parohial: Râmbu
Gheorghe, Oniga Şofron, Pop Octavian, Cârlig Sorin, Hordo Grigore, Medan Ioan,
Dragomir Aurel, Florian Dinu, Pop Ioan, Burzo Grigore, Petrovan Aurel, Nechita
Ştefan, Bota Alexandru şi Mihalca Valeriu.
Cântăreţ bisericesc: Florian
Gheorghe.
Paraclisier: Nistor Ioan
Cor: La începutul anului 2011, cu
ocazia de sfinţire a caselor, preotul paroh a cooptat dintre credincioşi pe cei
ce aveau să reînvie activitarea corală la Copalnic-Mănăştur, după o pauză de 20
de ani. La început bagheta corală i-a fost încredinţată Pr. Prof. Lazăr
Marius-Alexandru, care din cauza unei boli a predat ştafeta localnicului Aurel
Bolbos, care este dirijor şi în prezent fiind uneori secondat de învăţătoarea
Mărioara Bota. Astfel s-a înfiinţat asociaţia
„Voci mănăşturene”.Membri corului în 2011(în ordine
alfabetică):Agoşton Maria, Agoşton Mădălina, Bota Mărioara, Bobb Ovidiu, Bobb
Valerica, Burzo Grigore, Burzo Ludovica, Cârlig Sorin, Dunca Ana, Duma Maria,
Duma Costică, Florian Gheorghe, Măguţ Luana, Măguţ Valentina, Neamţ Ionel, Oniga
Stela, Oniga Şofron, Pop Aurel, Pop Dumitru, Pop Veronica, Petrovan Aurelia,
Petrovan Aurel, Petrovan Maria, Râmbu Gheorghe, Sindreştean Zaharie, Sindreştean
Elena, Văliu Gheorghe-Marian, Văliu Cornelia, Telianu Nicolae, Tureanu Ioan,
Lupşe Adrian: În 2012 corul s-a redus prin căsătoria tinerei Măguţ
Luana(mutarea domiciliului) şi decesul inginerului Văliu Gheorghe-Marian.
Consiliul parohial: Prof. Bota
Ioan(epitrop), Bolbos Aurel, Prof. Bobb Ovidiu, Bob Alexandru, Burzo Grigore, Costin
Vlad, Marc Cornel, Nechita Ştefan, Pop Victor, Şerban Gheorghe, Voievod
Gheorghe.
Bunuri mobile şi imobile. Dintre
bunurile imobile amintim: biserica şi casa parohială, cimitirul, pământurile şi
pădurea. În iulie 1999 s-a eliberat TITLU de PROPRIETATE nr. 6090/28, în suprafaţă
totală de 2 ha 8910 mp pentru terenuri. În 2005 au fost întăbulate în CF
1435/06.09.2005. Tot în acest an s-a pus înposesie şi 10,84 ha pădure. În 2012
s-a trecut la punerea în posesie a încă 10 ha.
Clădiri: biserica, şura, casa
parohială şi capela.
Pr. paroh
Oros Florian-Ioan