Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naștere
Se împlinesc, pe 5 noiembrie, 140 de ani de la nașterea la Pașcani a lui Mihail Sadoveanu, cel mai proeminent prozator al literaturii române. Strămoșii săi paterni, gorjeni, veneau de fapt din sudul Dunării; cei materni erau răzeși de la apa Moldovei. Tatăl, longevivul avocat Alexandru Sadoveanu, era, aflăm din Anii de ucenicie, un spirit voltairian, laic și cosmopolit; mama, Profira Ursaki, femeie fără școală, făcea parte din lumea tradițională a „umiliților și ofensaților vieții”. Din concilierea acestei duble obîrșii, avea să crească nu doar vasta operă literară a fiului, ci și întreaga sa acțiune de pedagog cultural național.
A fost unul dintre colaboratorii marcanți ai lui Spiru Haret, ca reformator al bibliotecilor sătești, iar ca fondator al Societății Scriitorilor Români, a fost unul din legislatorii breslei. A fost și primul nostru scriitor capabil să se întrețină din scris.
Abandonând din motive etice Facultatea de Drept, a devenit un fel de avocat literar al poporului; Baltagul arată, admirabil, felul în care dreptul natural servește dreptul public, iar lumea arhaică, pastorală, îmbogățește lumea modernă. Și-a făurit, de la început, un limbaj de uz propriu, inimitabil, alimentat de dulceața limbii cronicărești a lui Neculce, de Eminescu și Creangă, dar și de scrierile bisericești bizantine. A tradus și adaptat texte din Viețile sfinților, Psalmii (pentru tălmăcirea cărora a învățat ebraica), dar și, prin franceză, scrieri clasice orientale: de la Halima la japonezul Ho-Jo-Ki sau la prima scriere în limba iakută, încorporată în micul roman Uvar.
