Pe 2 Ianuarie 1890, orele 13 la cimitirul ETERNITATEA ieșenii aveau să-și ia un ultim rămas bun de la marele povestitor și iubitor al acestui târg, ...ION CREANGĂ.. -Omul care ne-a înveselit copilaria cu snoavele și nemuritoarele amintiri ale copilăriei sale avea să părăsească această lume într-o prezență modestă dar care cu sigurantă l-ar fi multumit întrucât era un personaj destul de retras căruia îi displăcea fastul și opulența.. Probabil vremea urâtă a făcut să fie alături de el pe ultimul drum doar cei care l-au iubit și apreciat la adevărata valoare.. A murit în plin ajun de AN NOU în modesta bojdeucă din ȚICĂU, unde și-a petrecut momente de mare valoare alături de nelipsitul său prieten M. EMINESCU. -Dealtfel și moartea acestuia a fost unul din factorii ce aveau să-i aducă sfârsitul iar dupa moartea poetului era văzut des plângând seara pe cerdac în timp ce-i citea poeziile .. Nu se mai îngrijea de sănătate, tratamentul de SLĂNIC nu mai dădea roade, era din ce în ce mai dezinteresat de viață și sănătate iar inevitabilul s-a produs pe 31 Decembrie 1889 când un ultim atac de apoplexie( boala moștenită de la mama sa Smaranda) avea să-i fie fatal.

preluat de pe internet