BISERICA ORTODOXĂ

din COPALNIC-MĂNĂŞTUR

            I. Scurt istoric al localităţii COPALNIC-MĂNĂŞTUR

            Localitatea Copalnic-Mănăştur este situată în partea sudică a judeţului Maramureş, în frumoasa depresiune unde îşi dau întâlnire râurile Bloaja şi Cavnic,  la o distanţă de 28 km de Baia Mare şi 20 km de Târgu-Lăpuş.

            Copalnic-Mănăştur este reşedinţa uneia dintre cele mai mari comune din judeţul nostru, întinsă pe o suprafaţă de 112 km patraţi, având 12 sate(Copalnic-Mănăştur-reşedinţa, Berinţa, Cărpiniş, Copalnic, Copalnic-Deal, Curtuiuşu Mic, Făureşti, Lăschia, Preluca-Nouă, Preluca-Veche, Ruşor şi Vad). Aşezată la răscruce de drumuri, localitatea are astfel căi de comunicaţie spre Cavnic, Baia-Sprie, Baia Mare şi Târgu-Lăpuş.

            Istoria localităţii este străns legată de cea a Cetăţii Chioarului. Cunoaşterea trecutului istoric al nordului Transilvaniei s-a datorat mai cu seamă istoricilor români şi maghiari din secolele XIX-XX: Vasile Pârvan, Ion Andrieşescu, S. Borovsykz, A. Szirmay etc. Dintre documentele referitoare la această localitate  vom aminti de cel din 1367 prin care Ludovic I de Anjou regele Ungariei(1342-1382) dăruieşte Chioarul, voievozilor români Drag şi Balc şi fratelui lor Ioan.Aceştia au stăpânit până în 1424, când districtul se fărmiţează în moşii mai mici.

În secolul XVI în districtul Chioar existau mai multe voievodate. Voievodatul Copalnic era mentionat în 1560 cu 9 sate aparţinând voievodului Gheorghe. În 1603 între cele 16 voievodate ale Cetăţii Chioar se menţionează şi Copalnic-Mănăştur cu 6 sate, având ca voievozi pe Gheorghe Pop şi Lucaciu. În secolele XVI-XVIII în cadrul Comitatului Chioar, cel mai important centru după Şomcuta Mare, era Copalnic-Mănăştur. În acest centru, în secolele XVIII-XIX au loc adunări ale conducătorilor săteşti, în care dezbăteau probleme legate de organizare şi administrare. De fapt Copalnic-Mănăştur a fost centru pentru toate satele din împrejurimi. În anul 1857 se formează plasa Mănăştur cu reşedinţa la Copalnic-Mănăştur. Din 1865 aici au început să se ţină cu regulariate târguri săptămânale de ţară, care primăvara şi toamna durau chiar două zile. Apoi s-a stabilit o singură zi cunoscută ca-„miercurea la Mănăştur”.În anul 1867 districtul Cetatea Chioarului a fost desfinţat ca unitate administrativ-economică.

            În 1894 s-a înfiinţat la Copalnic-Mănăştur societatea de credit şi acţiuni „Râureana” a cărui preşedinte a fost Vasile Lucaciu.

            În 1900 este angajat în funcţia de contabil la banca „Râureana”, Teodor Medan, absolvent al Preparandiei de învăţători din Oradea. După o activitate de trei ani de dascăl într-o localitate din judeţul Sălaj, a fost nevoit să părăsească învăţământul din motive de sănătate. Educaţia muzicală primită la Oradea şi dragostea pentru arta corală, au rămas nestinse în sufletul său. Odată cu venirea lui Teodor Medan în Copalnic-Mănăştur, dorinţa fierbinte a locuitorilor de a întemeia  un cor avea sorţi de izbândă. La început s-a închegat o formaţie corală bărbătească de aproximativ 40 de membrii. Astfel prima reprezentaţie în public a avut loc în 15 august 1901.Numele celor care au pus temeliile acestui cor: Gheorghe Dunca, Iosif Nechita, Vasile Pop, Ioan Pop, Ştefan Mihalca, Gavrilă Dragomir, Petre Dragomir, Gavrilă Petrovan, Ioan Pop a lui Gavril, Ioan Pop a lui Ion, Grigore Danciu, Ioan Bota, Gavrilă Dragomir, Vasile Mihalca, Vasile Pop a lui Mihai, Gheorghe Bota, Alexandru Dragomir, Grigore Mihalca, Ştefan Mihalca lui Gheorghe, Dumitru Pop, Vasile Bota, Vasile Dragomir, Nechita Dragomir, Alexandru Dragomir a lui Ioan, Ioan Codre, Ioan Mihalca a lui Ştefan, Ioan Bob, Grigore Pop, Petre Mihalca, Ştefan Pop, Nicolae Pop, Gheorghe Dunca, Ion Şimon şi Ştefan Cârlig.Teodor Medan a fost dirijor până în 1912 predând bagheta lui Gheorghe Vancu, un tânăr venit din părţile Banatului dintr-o familie cu veleităţi cultural-artistice. Din 1918 dirijatul corului este preluat de director şcolii primare, învăţătorul Valeriu Bărbos. După şase ani de muncă, în anul 1924, învăţătorul Valeriu Bărbos, predă bagheta, tânărului învăţător Teodor Paşca, absolvent al Şcolii normale „Andrei Şaguna” din Sibiu, fiind ucenic al celebrului compozitor şi dirijor Timotei Popoviciu. Printr-o muncă susţinută, cu răbdare şi pricepere, a creat un cor mixt. În 1936 Teodor Paşca se mută la Satu-Mare şi conducerea formaţiei este preluată de tânărul învăţător Gheorghe Văleanu, absolvent al Şcolii normale din Oradea. Acesta dirijează corul până în 1940. Din acest an şi până în 1945 corul a încetat şă mai răsune.În toamna anului 1945, corul şi-a reînceput activitatea sub bagheta învăţătorului Vasile Pop. Primul program în faţa publicului, după război, a avut loc în decembrie 1945. Pentru propăşirea corului au muncit cu entuziasm: Maria Dan, Ileana Dragomir, Rozalia Gherghel, Elisabeta Bob, Letiţia Nechita, Valeria Pop, Elena Marincaş, Eleonora Dragomir, Hermina Tureanu, Valeria Pop, Elena Bob, Aurelia Dragomir, Leontina Bistrischi, Dumitru Bob, Ioan Nechita, Silviu Dragomir, Alexandru Cheşei, Horaţiu Micle, Gheorghe Măguţ, Ioan Pop, Augustin Dragomir, Valeriu Costan, Sandu Dragomir, Dumitru Dragomir, Ioan Pop, Valer Bob, Ştefan Dragomir, Alexandru Cheşei, Iulian Mihalca etc. O valoroasă contribuţie şi-au adus-o şi solişti corului: Ileana Dragomir, Marian Mihalca, Ioan Tureanu, Nicolae Mihăilescu şi Ana Lenghel.

Şcoala românească din Copalnic-Mănăştur a fost înfiinţat în 1854. De pe băncile acestei şcoli s-au ridicat mulţi intelectuali de valoare dintre care amintim: învăţătorul Alexandru Pop care a predat la „Şcoala de fete” din Năsăud, medicul Iuliu Anca şi Vasile Botta, dirijorul Leontin Anca, actriţa Marieta Anca, juristul Clemente Petrovan etc.

            La începutul secolului XX exista la Copalnic-Mănăştur o sinagogă, care din 1912 a devenit dispensar medical. Odata cu venirea comunismului a fost trecut în proprietatea primăriei. Cea mai longevivă familie de medici a fost domnul  Paşca Liviu din anul 1953, urmat de cei doi fii senator Liviu Titus şi Vlad Severius, actualmente.

            La Marea Adunare din 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia a luat parte o delegaţie numeroasă de la Copalnic-Mănăştur, în frunte cu Emil Dragomir, Vasile Petrovan, Alexandru Chira, Samoilă Pop şi Vasile Pop.

            În anul 1925 documentel vremii ne vorbesc de existenţa a trei biblioteci şcolare(634 volume), săteşti(60 volume) şi bisericeşti(92 volume). Fundaţia culturală „ASTRA” îşi avea sediu la Copalnic-Mănăştur. Între anii 1925-1927 s-au ţinut 19 cercuri şi prelegeri poporale: „Datoriile soţilor între dânşi”-Teodor Paşca, „Tuberculoza şi apărarea contra ei”-medic Leon Prodan, „Iubirea de şcoală”-învăţător Teodor Bota etc. S-au mai susţinut reprezentaţii teatrale cu piesele „Gura lumii”, „Ştefan şi Victoria”, „Poemul Unirii” şi „Cuza Vodă”.

            Norii negri ai celor două războaie mondiale s-au abătut şi pe aceste meleaguri. Astfel de la Copalnic-Mănăştur şi-au dat viaţa pentru  neamul românesc  devenind eroi:

-primul război mondial(1914-1948): Anca Ioan a Pădurarului, Anca Ioan din Vale, Bob Alexandru a Fătului, Bob Vasile a Nuţului, Bob Grigore, Bob Ilie a Diacului, Bota Gheorghe Andraş, Dr. Bota Teodor, Cheşei Ioan a lui Ilie, Cheşei Vasile a Văsălicuţi, Ciceu Ioan, Dragomir Gheorghe, Dragomir Găvrilă, Dragomir Sabin învăţător, Florean Gheorghe Costan, Inouan Vasile, Lăcătuş Alexandru Brumi, Marincaş Alexandru a lui Grigore, Mihalca Grigore, Mihalca Andrei şi Ioan a lui Gheorghe Nuţ, Mihalca Ioan a lui Ilie, Nechita Iacob, Pop Ioan Teodor, Pop Dumitru Maftei, Pop Ioan din Baltă, Pop Gheorghe, Pop Gheorghe a Anisiei, Tarţa Grigore a Păvălesii, Şimon Teofil a Anisiei, Ungur Vasile, Micle Alexă şi Şimon Mendel.

-al doilea război mondial(1940-1945): Dragomir Vasile a Nechiti, Florian Ioan din Deal, Marincaş Vasile a lui Grigore, Mihalca Ioan a Văsălichi Andraş, Bode Virgil a preutesi, Vălean Gheorghe învăţător, Avram Adrian notar, Pop Augustin a lui Ionu lui Teodor, Hordo Ioan a lui Mihai, Petrovan Mihai, Nechita Ioan a lui Iacobuţ, Danciu Gavril a Floarei, Bota Alexandru a lui Ghiuri Nuţ, Herman Nicolae a Cicioaiei, Ciceu Nicolae a lui Ioan, Florian Gavril a lui Costan, Şimon Ioan a lui Gavrilă Anisie, Roman Ioan(Măgureni) şi Iacob Ştefan(Ruşor). Din respect pentru ei şi apreciindu-le sacrificiul suprem, urmaşii lor şi nu numai, în anul 2007 au ridicat un monument aşezat în curtea Bisericii Ortodoxe.

            Tradiţia orală spune că un călugăr venit  cu neamurile lui din localitatea Biserica Albă din Maramureş, s-a aşezat lângă valea Cavnicului, unde de la 1405-1424 a ridicat o mănăstire cu o biserică de lemn. Numele Copalnic-Mănăştur se trage de la slavonescul topalynik(=vale caldă) şi de la cuvântul românesc mănăstire. Se presupune că întemeietorul mănăstirii făcea parte din familia Pop, cea mai veche pomenită în Copalnic-Mănăştur, care a răscumpărat biserica din lemn cu 100 de florini arginţi şi în locul ei s-a ridicat actuala biserică.

            Biserica ridicată a dăinuit până în 1700, când s-a reconstruit tot din          lemn, servind ca biserică parohială până în 1872. Sfântul locaş de închinăciune ortodox român cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost ridicat sub păstorirea preotului Anca Mihai 1880-1884 din contribuţiile benevole ale credincioşilor.

            Lucrarea a fost executată de meşterii: Ioan Munteanu(Şomcuta Mare), Emil Orban şi ajutorul de zidar Pop Mafteiu(autohton). Pereţii sunt zidiţi din piatră, care a fost adusă la faţa locului din „Dealul Pietrişului”.Are forma de navă cu altar semicircular, cu calotă semisferică, naosul şi pronaosul cu boltă semicilindrică şi cu turn la intrare.Biserica a fost apoi dotată cu iconostas şi pictură.

            În anul 1904 s-a acoperit turnul cu tablă zincată, înlăturându-se draniţa. Tot în acest an s-a aşezat în turn ceasul mecanic, de provenienţă austriacă, care a fost repus în funcţie în 2012 după o stagnare de mai bine de un sfert de secol.

            În 1912 s-a acoperit corpul clădirii cu eternit, înlocuindu-se acoperişul de draniţă.

            Clopotele au fost aşezate în turn în 1931, înlocuindu-le pe cele vechi.

            În primăvara anului 1948 s-a reînoit acoperişul de tablă de pe turn.

            În 1956 s-a făcut renovarea exterioară a pereţilor de către meşterul Gavril Paşca.

            În 1960 s-a înlăturat de pe corpul clădirii acoperişul de eternit şi a fost înlocuit de tablă zincată de meşter Gheorghe Tulici din Baia Mare.

            În 1964 s-a introdus curentul electric.

            Între 1969-1971 pânza de pe boltă a fost înlocuită cu alta nouă şi s-a început să se refacă vechile picturi. Zugrăvirea pereţilor interiori s-a făcut de Kiraly Ludovic din Baia Mare, iar renovarea exterioară de Pop Dumitru din Baia Mare. Toate aceste cheltuieli fiind suportate de credincioşi sub atenta îndrumare a preotului Victor Buda. şi a prim-curatorului Vasile Cheşei.

            În 1982 s-a făcut repictarea bisericii de pictorul Ioan Dreptu, care există şi în prezent.

            Preoţi slujitori: Anca Mihai(1879-1884), Nicolae Avram(1885-1935), Ioan Medan(1935-1940), Emil Dragomir(1940-1949), Buda Victor(1951-1971), Cozmuţa     (1972-1973), Nechita Alexandru(1974-1998)-ca paroh şi apoi ca preot II(1998-2004), Grosu Daniel(1998-2000) şi Oros Florian-Ioan(2000- în prezent).

            Epitropi de seamă: Bob Grigore a Onuţului, Botha Petre, Dunca Nicolae, Botha Petre a lui Andrei, Paşca Gavril, Cheşei Vasile, Gherghel Leon şi Prof.Bota Ioan(în prezent).

            Cântăreţi bisericeşti: Bob Ion, Ion a Prelucanului, Pop Ioan a lui Găvrilă, Micle Găvrilă, Tureanu Ioan şi Florian Gheorghe(în prezent).

            Paraclisieri bisericeşti: Bob Andrei, Botha Alexandru, Botha Ion a Aristini, Botha Teodor şi Nistor Ioan (în prezent).

            II. Date actuale ale Parohiei

            Titlul Eparhiei: Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului.

            Protopopiatul: Lăpuş

            Parohia: Copalnic-Mănăştur

            Ierarhii: P.S. Sa Iustinian Chira Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului şi

                           P.S. Sa Iustin Hodea Sigheteanul Arhiereu-vicar al Maramureşului şi Sătmarului.

            Protopopul titular: Pr. Ciceu Ioan

            Preotul Paroh: Pr. Oros Florian-Ioan

            Membrii comitetului parohial: Râmbu Gheorghe, Oniga Şofron, Pop Octavian, Cârlig Sorin, Hordo Grigore, Medan Ioan, Dragomir Aurel, Florian Dinu, Pop Ioan, Burzo Grigore, Petrovan Aurel, Nechita Ştefan, Bota Alexandru şi Mihalca Valeriu.

            Cântăreţ bisericesc: Florian Gheorghe.

            Paraclisier: Nistor Ioan

            Cor: La începutul anului 2011, cu ocazia de sfinţire a caselor, preotul paroh a cooptat dintre credincioşi pe cei ce aveau să reînvie activitarea corală la Copalnic-Mănăştur, după o pauză de 20 de ani. La început bagheta corală i-a fost încredinţată Pr. Prof. Lazăr Marius-Alexandru, care din cauza unei boli a predat ştafeta localnicului Aurel Bolbos, care este dirijor şi în prezent fiind uneori secondat de învăţătoarea Mărioara Bota. Astfel s-a înfiinţat asociaţia  „Voci mănăşturene”.Membri corului în 2011(în ordine alfabetică):Agoşton Maria, Agoşton Mădălina, Bota Mărioara, Bobb Ovidiu, Bobb Valerica, Burzo Grigore, Burzo Ludovica, Cârlig Sorin, Dunca Ana, Duma Maria, Duma Costică, Florian Gheorghe, Măguţ Luana, Măguţ Valentina, Neamţ Ionel, Oniga Stela, Oniga Şofron, Pop Aurel, Pop Dumitru, Pop Veronica, Petrovan Aurelia, Petrovan Aurel, Petrovan Maria, Râmbu Gheorghe, Sindreştean Zaharie, Sindreştean Elena, Văliu Gheorghe-Marian, Văliu Cornelia, Telianu Nicolae, Tureanu Ioan, Lupşe Adrian: În 2012 corul s-a redus prin căsătoria tinerei Măguţ Luana(mutarea domiciliului) şi decesul inginerului Văliu Gheorghe-Marian.

            Consiliul parohial: Prof. Bota Ioan(epitrop), Bolbos Aurel, Prof. Bobb Ovidiu, Bob Alexandru, Burzo Grigore, Costin Vlad, Marc Cornel, Nechita Ştefan, Pop Victor, Şerban Gheorghe, Voievod Gheorghe.

            Bunuri mobile şi imobile. Dintre bunurile imobile amintim: biserica şi casa parohială, cimitirul, pământurile şi pădurea. În iulie 1999 s-a eliberat TITLU de PROPRIETATE nr. 6090/28, în suprafaţă totală de 2 ha 8910 mp pentru terenuri. În 2005 au fost întăbulate în CF 1435/06.09.2005. Tot în acest an s-a pus înposesie şi 10,84 ha pădure. În 2012 s-a trecut la punerea în posesie a încă 10 ha.

            Clădiri: biserica, şura, casa parohială şi capela.

 

                                                                      

                                                                                  Pr. paroh

                                                                          Oros Florian-Ioan