Zdreanţă
                 de Tudor Arghezi 

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"

Poezia De ce-as fi trist? de Tudor Arghezi

De ce-as fi trist, ca toamna tirzie mi-e frumoasa ?

Pridvoarele-mi sint cosuri cu flori, ca de mireasa.

Fereastra mi-este plina

De iederi impletite cu vine de glicina.

Beteala si-o desface la mine si mi-o lasa,

Cind soarele ramine sa-l gazduiesc in casa.

O prospetime noua suride si invie

Ca de botez, de nunta si ca de feciorie.

De ce-as fi trist ? Ca pacea duioasa si blajina

Ma duce ca o luntre prin linisti de lumina ?

E un suris si-n vraful de carti, sa ma alinte.

Vieti noi tresar vioaie din foste oseminte.

Vad frunza ca scoboara din ramuri cite una.

Le ruginise bruma, le argintase luna.

Aud si gringuritul de dragoste cu jele,

Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scaparatori, i-adun

Din cerul ca o coada deschisa de paun.

Singuratatea-mi doarme, culcata-n somn alaturi,

De-a lungul, intre paturi.

Ma-ntreba citeodata, trezita dintr-un vis :

-,,Esti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,

Nu ma sfiiesc de dinsa, nici ei nu-i e rusine

Ca fuge sa se-ascunda de lume linga mine.

De ce-as fi trist ? Ca nu stiu mai bine sa framint

Cu sunet de vioara urciorul de pamint ?

Nu mi-e cladita casa de sita peste Trotus,

In pajistea cu cringuri ? De ce-as fi trist ? Si totus...

Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.

POEZII pentru clasa V-a A profesor MARIANA GLIGAN