PASTELUL

Ce poate fi mai frumos decat un pastel de Vasile Alecsandri.

Pastelul este o creație lirică descriptivă, aparținând literaturii culte care, prin intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric. Modul de expunere folosit este descrierea. Într-un pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere tip tablou. Aceasta poate avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare etc.

Paştele

de Vasile Alecsandri

                        De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite

                        Lucesc sub a lor maldure de trestii aurite

                        Pe care cocostârcii, înfipţi într-un picior,

                        Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor.

                        Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună

                        Flăcăi şi fete mândre ce râd cu voie bună;

                        Şi-n sunet de vioare, de cobze şi de nai

                        Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai.

                        Bătrâni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe,

                        Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe

                        Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,

                        Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc.

                        Şi scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare

                        Perechi îmbrăţişate cu dulce înfocare,

                        Ochiri scânteietoare şi gingaşe zâmbiri

                        Ce viu răspândesc în aer electrice luciri.

Fanus Neagu

Fănuș Neagu- ”Scriu pentru că iubesc viaţa”.

Fănuş Neagu, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg, s-a născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila. A studiat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal. Şi-a continuat studiile între anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iaşi şi a urmat Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 a devenit cursant al şcolii de literatură “Mihai Eminescu”, până în anul 1953, fiind coleg de generaţie cu Nicolae Labiş, Radu Cosaşu etc. Între anii 1954 şi 1957 învaţă la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile.

În anul 1954 debutează cu povestirea “Duşman cu lumea”, în revista Tânărul scriitor, iar în anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri “Ningea în Bărăgan”, retipărit în 1964 sub titlul “Cantonul părăsit”. În 1960 publică “Somn de la amiază”, iar în 1962, “Dincolo de nisipuri”, în anul 1967 publică “Vara buimacă”, iar piesa “Scoica de lemn” este pusă în scenă la Teatrul Nottara din Bucureşti. Publică ulterior, în anul 1979, “Cartea cu prieteni”, în anul 1981 – “Insomnii de mătase”, în anul 1985 – “A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele “Echipa de zgomote”, la Teatrul Majestic, şi “Olelie”, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Printre volumele pe care le-a scris se mai numără “Întâmplări aiurea şi călătorii oranj” (publicistică), romanul “Scaunul singurătăţii”, iar în anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa “Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”. A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumele “Cantonul părăsit”, “Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, “Echipa de zgomote”, “Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”. În perioada decembrie 1993 – 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii. Fănuş Neagu a murit în marţi 24 mai 2011, la ora 3.30, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferinţe.